Timpul meu e o oglindă
cu ieșiri ce se ridică întortocheate din labirintul mintii.
Gândurile îmi curg într-un permanent iureș, zbuciumate,
alteori ca apele Mării Moarte căutând un țărm de lumină
în bezna umedă.
Se izbesc de o eroare a mea mai veche
care mă înlănțuie și mă târăște
în fața oglinzii mari cu efect de ziuă.

Adâncuri din adâncuri m-au pătruns,
zdrobind în mine tot ce era piatră și fum.
Cu sfială s-au aplecat spre mâna care le-a adunat,
ca apa ce nu are capat, ca valul ce malul nu cunoaşte.

A intrat, dar masca pe care o purta
îi ascundea chipul privirii mele.
Totuşi, acea alură parcă am întâlnit-o undeva.
Ca luna, ca umbra unei stele, mi s-a părut cunoscută.
"Cine ești? Care este statutul tău, cum te numești?"
mi-am întrebat inima surprinsă.
Tu ești!
-Uită-te la tine,
Uită-te la tine și admiră-ți reflecția, îmi spuse oglinda!

Nu mă uit la mine, întorc capul, privesc în jur,
știu pe de rost vechea poveste care a fost
în timpul când ea era doar un ciob de sticlă.

Două note erau deja în inimile noastre.
Şi sufletul mi l-am închis cu cheia,
În clipa când am înţeles că ne iubeam.
Amândoi cântam imnul celuilalt,
apoi lumina i-a vestit sfârșitul
pe un drum rămas fără alternativă.

Pot fi puse sentimentele pe același taler cu banii,
ca niște simple greutăți pe care le muți uneori pe un taler și alteori pe celălalt?
Vezi tu, dragostea era cel mai prețios lucru pentru mine...
Oglinda încearcă să mă înghită, să mă târască în dosul ei unde totul e ireversibil.

Curajul de a o înfrunta vine dintr-o dorință mai putenică decât mine
îmi doresc să-i văd cioburile sfărâmate până la grăuntele de nisip
strigând către ea:
-Uită-te la mine
Uită-te la mine!
-Vezi? Am plătit deja, am plătit deja!
Cu vârf și îndesat, am plătit.
Nu știam că acea dragoste nu mă va împlini,
că reversul ei era doar o apă moartă care înghite lumina încetul cu încetul, puțin câte puțin.
Am plătit,
Am plătit deja!...

Pubblicată de - REVISTA PLUMB ( iulie 2022 ) Uniunea Scriitorilor Români - Filiala BACĂU