Să faci amor în noapte
e mai puțin decât un zbor
al unui cârd de cocori spre miazăzi
căutând răsfăț în nori,
dar mai mult decât atunci când dorești
să cucerești înălțimile cerului

m-am agățat de un capăt de dragoste
crezând că e aidoma zborului,
o simțeam în inimă, dar fără o aripă,
o încurcasem între spicele grâului
înainte de coacere,
era vreme ploioasă, iar spicul
ducea dorul căldurii.

Simt aceeași chemare, noapte de noapte
iar venele mele se lipesc de foșnetul
sângelui putrezit în tufișuri,
încâlcind plecarea spre un nor stins
de luna plină de Mai,
amețit,
de înălțimea înaltului său
se întreabă
ce sunt oamenii cerului fără zbor,
cocori ai Golgotei ori carnea lunii?