magia cocoţa pe-o cracă
iar noaptea aromea a mentă
sub verdea salcie pletoasă
uitase timpul să mai treacă
eu doar soldat şi tu studentă
păreai atâta de frumoasă

ce dulce ne mai fu păcatul
între-un soldat şi o studentă
ne-a răsplătit cerul cu mila
şi lacom ne sorbirăm datul
inconştienţi chiar cu demenţă
pe-al vieţii rug ne-am ars idila

azi mareşal şi tu consoartă
a mai rămas din noi doar clipa
ce-n jurăminte ne-a unit
bătrânul eros nu ne iartă
la capăt a ajuns risipa
iubirea totuÅŸi este-un mit