poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-06-28 | |
//
nu voi face niciodată ceea ce am promis. nu mă voi duce într-o gară mică să văd răsăritul la 6 am. când greierii infuzează spectrul roșu al soarelui cu sunetele lor intrându-ți în creier ca niște poze vechi. nu voi fi acolo când trece trenul cu navetiști să-i văd mâncând ultima bucată de sendviș și aruncând apoi hârtia pe geam. nu voi vedea șinele. nu voi vedea miriștea în care aș putea sa visez. să întind din pacea și liniștea mea, o străfulgerare, lumii. nu voi face niciodată ce am promis. voi sta aici unde este întotdeauna prea multă lumină și voi aștepta să apară o hologramă cu gara, cu soarele în deșert, cu greierii injectați sub piele, pentru un mai puternic realism. voi privi totul pe un ecran uriaș din propria curte unde aspersoare silențioase se izbesc de metalul garajului și sună a ploaie. nu voi face niciodată ceea ce am să promit: să mă duc într-o zi să văd calea lactee, departe de orice oraș. stele si frumusețea fibrelor desfășurându-se pe cer, negrul și contrastele fascinante. stau pe loc încât ai impresia că nu ele se mișcă ci tu te deplasezi. dar eu nu voi fi acolo. voi fi aici. iarbă proaspăt crescută, soare / un săpun galben de la lidl, oase de metal în mici organisme defecte operații pe creier plăcute. nicio durere. metastaze / niște meduze frumoase otrăvitoare străbătând corpurile. case translucide cu oameni ca niște pahare pline de coniac bun vechi. un arțar mare cu frunze roșii acoperind totul. voi fi aici pe un trotuar modern din granit într-un șezlong de la jysk, între perne colorate și moi. lumea se zbate în continuare în războaie foamete probleme lgbt, secesiune mondială a puterilor / ideologii puternice periculoase / rupturi pe suprafețele țărilor deplasări ca la discurile din coloană. L5 / L6. fracturi. dar eu nu știu nimic. când soarele răsare văd mici flori colorate viu. ele se așază încet peste tot și pământul devine plăcut la atingere. scoarță învelită în roz și mov. ceva se mișcă puternic în măruntaie. dar aici e liniște e pace e frumusețe și multă plăcere. serotonină pe bandă rulantă. visez și aștept. promit că o sa cresc mare. sunt o păpușă care se hrănește cu lapte direct din sânii mamelor abandonate. lapte rece și crud. abuzuri fizice și emoționale pe ba n dă ru lan tă. dar asta e așa, ca la televizor. imagini perfecte , nimic distorsionat. culori cum nu s-au mai vazut, ecrane oled în care negrul e pur și adevărat. și nicio durere care să nu poată fi vindecată cu laserul / cu operațiile laparoscopice cu roboții care lucrează silențios și îți așază la loc discurile din coloana distrusă. nicio durere care să fie în contrast cu luminile orbitoare ale blitz- urilor aparatelor de fotografiat pe care trebuie să le suporte un actor aproape autist. / puțin detașat, puțin trist, pierdut încă în nebunia artei sale / atunci când iese din scenă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate