Tumultul unui fâlfâit delicat de aripi
Mă trezește ca o bătaie ușoară-n geam.
Fiori de sudoare înghețată îmi străbate trupul,
Iar lacrimi de rugină îmi brăzdează chipul răvășit.

Rafale proaspete mă-ntâmpină la deschiderea ferestrei.
Îmi dezmiardă părul, fața, corpul lipsit de vlagă.
Un prohod al corului stropilor de ploaie
Însoțește negrul veșmânt al Venerei Libitine...

Dar sufletu-mi e în ochi, iar eu sunt oarbă.
Zborul dorului meu e-ntunecat de umbra Morții.
Dor încarnat în piele fină, parfum răscolitor,
Sărutul dulce pierdut în adâncul albastru...

Mă îmbrățișează penele gândurilor despre tine,
Iluzii cărora le accept cartea de vizită,
Călătorie nocturnă a ibovnicului Zburător...
Din nou "Noapte bună!"...