poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-06-07 | | // nimic nu trebuie să mă atingă sunt un corp casant în liniștea dinaintea unei furtuni urmează ploaia care îmi mângâie părul totul e o ciocnire permanentă de vise cu realitatea sunt pe un munte înalt am învățat să supraviețuiesc așa sunt un motor conectat la un soare care se îndepărtează am învățat să mă uit la strălucirea lui să mă zbat să mă doară urmează moartea care îmi mângâie oasele și prima brumă am învățat să supraviețuiesc și așa un corp care se poate sparge oricând în lumina sticloasă și rece a dimineților un porțelan fin din vitrina cu bibelouri a mamei o pasăre, o balerină, farfurii din cristal toate de un roșu închis, păpuși delicate cu ochii deschiși păpuși negre care trebuie ascunse în cămară lucruri prețioase ce nu trebuie să se spargă acolo în întunericul moale și blând am învățat să supraviețuiesc și așa, am bătut cu pumnii în ușile din lemn vopsite cu lacuri verzi culoarea frumoasă incertă a ierburilor sălbatice care trebuie să se aplece în vânt, vara.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate