desculţă şi despletită
mă căta azinoapte mama
cu vocea slabă pierită
la sânu-i mă rechema

îmi părea însăşi fecioara
coborâtă printre noi
colindând prin sate ţara
să-şi ia cristul înapoi

uimit mă rugam ca tâmpul
la sfinţi şi la dumnezei
să mai dea înapoi timpul
să-mi pun capu-n poala ei

prins în somn ca-ntr-o osândă
rupeam perna-mi de sub cap
m-aş fi transformat în undă
să sparg visul ca să scap

n-am putut să-înving ursita
ca o sfântă ea trecea
doamne crudă-mi fu ispita
doar prin copilăria mea

o privesc cum se tot duce
ÅŸterg cu palma lacrima
ieri icoană astăzi cruce
răstignindu-mi inima

trist tăcut şi visător
sorb amarul din cafea
ÅŸi o chem cuprins de dor
dacă-ar fi moartea ca ea