în fiecare generație
există oameni care merită să fie întâlniți.
în fiecare generație
există ecourile unui discurs sentimental
radiant, voci auzite interior
(în clarobscur) – la un colț de stradă
în unele respirații, acolo unde nu e vară
e primăvară, iar fiecare mișcare se suprapune armonios
cu slash-urile şi pașii acestui oraș incomod.

dacă ar fi să încep
(destul de convențional), o călătorie
spre înțelegerea mai profundă a acestui ritm
atât de simplu
atât de complex
atât de pasional
aș dovedi că merg singur
în spatele unui geam rezistent...

în mod paradoxal există d r a g o s t e
şi când nimic nu se schimbă
un alter-ego apare discret la frontiera acestui gând
când realitatea merită să fie răstignită elocvent.

poate că aș ezita, poate că aș înțelege
cât de departe pot călători
cât de departe viziunile acestei lumi
ar descrie pe cer un dans clandestin
fără păsări, fracturat
dincolo de umbrele acestei simetrii
perceput doar de chimia unui alt răsărit

citesc cu voce tare. schimb
casual convențiile despre lume şi viață
cu gândul că pot obține mai mult.

totul mi se pare profund -
secvențe care îmi sporesc sentimentul
de a asculta până la capăt