ne-am adunat laolaltă
câțiva oameni
care am sperat
că putem deveni prieteni
câțiva prieteni
care ne-am amăgit
că putem fi poeți
câțiva poeți
care am visat
că putem salva lumea
cu versurile noastre
albe
sublime
și indescifrabile
pe care nimeni
nu le citește
de care nimeni
nu are nevoie
decât atunci când
toamna plutește în aer
amintirile sunt
o povară în plus
și dragostea
cuțit răsucit
fără milă
în rană