am pus strălucirea mării sare pe rănile mele
am aruncat plase,
am prins amintiri
rulez o țigară albă de foi
ard pe celălalt mal
numărându-le

amintirea unui zâmbet
o îmbrățișare
un sărut de adio
habar n-am avut
că erau ultimul cadou de la tine
am aflat când n-ai mai venit
nici în visele mele

sunt un copil
cu o sabie de lemn în mână
supărată pe tine
dumnezeu știe de ce
dar tu nu vei afla niciodată
e pedeapsa mea
pentru că m-ai învins fără luptă

rulez o țigară albă de foi
rememorez amintiri
pe cele frumoase le sărut
le dau drumul în mare
pe celelalte le înșir pe o sârmă
vechi și uscate
ca guvizii pescarilor în portul vechi