poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-02-01 | |
Viețile noastre sunt drumuri pe care alegem să le urmăm.
Nu știm unde ne duc, când se termină, nu știm de ce le-am ales. Tot ceea ce facem este să ne imaginăm că păstrăm direcția. Că pășim cu certitudine în orizontul care ne așteaptă. Ziua ne dezvăluie nesfârșirea pe care o avem de atins. Ne zidește în pereți după care ne imaginăm de neînvins. Niște melci care își duc în spate împărățiile în care fiind cuprinși Pretind că drumul parcurs e argument de a fi proprietar de orizont. Noaptea ascunde calea și drumul se înnoadă cu alte cărări. Uneori este nevoie să alergăm neatenți pe sub stele și nori. Prăpăstii, peșteri oarbe, ape reci, asfalt negru, scânteieri și fiori Apar de niciunde când alergi, când te arunci, când te visezi Urmându-ți calea care te duce altundeva pe tine pentru că e a ta. Vin de pretutindeni roți care strivesc. Macină cerul și pământul. Împletesc, aruncă, uită. Asemenea oglinda privește când o privești.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate