timp de un an am purtat în piept o urnă mică plină cu cenuşa ta
în loc de inimă am dus-o peste tot pe unde am umblat
de acasă la serviciu de la serviciu la crîşmă
am deschis uşile cluburilor şi barurilor ca pe nişte porţi
de crematoriu am simţit arsura în piept
am pierit nopţi la rînd ca un pompier chinuit în luptă
cu focurile gheenei am mîngîiat pisica albastru de rusia
pînă toată căldura s-a scurs din mine în blana ei
am învăţat să trăiesc împreună cu moartea am cumpărat flori
pe care nu le-am dăruit doar pentru că păreau vii
în mîna mea pînă cînd într-o zi
m-am hotărît s-o arunc în fîntîna arteziană de la universitate
din care beau apă sute mii de porumbei
aşa de simplu a fost nici nu mă gîndeam că e atît de uşor
porumbeii au acum culoarea pisicii albastru de rusia
au renunţat să mai zboare le rup din cînd în cînd
bucăţele de pizza ţie îţi plăcea mult