|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Normalitate incertă
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-11-14 | |
(Sonet XI.)
Zvântată ți-e poteca, de la fulgii Pe jos, cărarea albă să ți-o zacă; Când vii și treci, femeia mea săracă Printre copaci tăiați, din nou, ți-s drugii. În sân, ții cumpătarea, dar te frige A ta voință frântă-ți nepătată Căci ești frumoasă, pari o nezvântată Voință care treci și nu se stinge. Mai vino, încântare-n drum de țară Cu coșul plin de mure și de măr; De la păduri, catrința ți-o coboară, Să nu aștept aiurea și-n răspăr; Ești mai frumoasă, azi, și ești sprințară Căci stelele de noapte-ți stau în păr.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate