poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-11-02 | |
Puțin murdari, puțin amețiți
Bătusem străzile orașului, arterele principale ale Bucureștiului Se mutaseră în noi sau noi în ele, pulsau, pulsau cafenele și florărese Respiram numai reclame la nescafe, oferte la crizanteme La ușa unei biserici o femeie împărțea colivă, bomboane Pe caldarâm lumânările ca niște bijuterii duse la prelucrat Se topiseră într-un lingou de aur numai bun de furat Între noi era o prăpastie, nu o puteam ocoli Așa că am luat-o de-a dreptul fiecare prin inima celuilalt La fel cum o ia viermele prin mijlocul mărului Și ca doi copii care vin târziu acasă mână-n mână Ne scuzam lamentabil unul altuia: nu trebuia, dar s-a întâmplat Lumina trezea în noi adevăruri ciudate precum monștri din povești Despre care nu ne vine niciodată să credem că trăiesc pe pământ Deja îmi arătasei palma dreaptă de câteva ori Și mă poftisei: Hai ia, ia din linia vieții mele cât vrei Gheața plesnea din ce în ce, m-am uitat la tine și tu râdeai Inima mi se făcuse ca un măr verde, crud, la fel cum spusesei odată Că acesta ar fi singurul lucru din care ți-ar plăcea să muști când îți e foame Și era spre dimineață, eram puțin murdari, puțin amețiți Și era momentul acela prielnic când oamenii dispar nu știu unde
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate