Privirea mă-ndemna la tine să cuget
Efortul meu nespus nu este deloc nul
Doar păstrândute neatinsă în suflet
Credeam că doar iubindu-te tu ai destul
Cum te-am văzut te-am purtat în minte
Meritai, ziceam eu, o iubire trainică
Dar ei susțineau că n-ai mari merite
Credeau că ești doar ovfată veselă
Cunoscândune și fiind cu toții semeni
O să vadă ei că sunt demn în mine
De a te iubi ca altul înainte nimeni
După ce ai arătat profunzimea din tine