nu sunt nimic mai mult decât un om, cu bune și cu rele, cu multe, cu puține
un om ce își dorește doar normalitatea. un om
pierdut printre cuvinte și tăceri

matur fiind, măsor distanța care mă desparte
de-acel copil ce ignora căderea în uitare și timpul adimensional
trecutul mă îngroapă în pete de culoare, în gust uitat strivit pe cerul gurii
și printre rânduri caut neînscrisele mistere

aceiași nori ce se-ascundeau în piei de animale
acum îmbracă tonuri gri, murdare
mi-e dor de ploile șoptite ce ascundeau săruturi diafane
în viață am intrat cu-un țipăt și cred că voi ieși ca aburul ușor

pierdut printre cuvinte și tăceri
mă caut. sunt un om ce își dorește doar normalitatea
cu bune și cu rele, cu multe, cu puține... nu sunt nimic mai mult decât un om