scutură-te de pământ tată și mai îmbracă
o dată salopeta pe care ți-o spăla mama
cu tot cu rugăciunile ei avem de reparat
hornul la casă și crugul cerului mai trebuie

nituit în geantă ți-am pus toate cuvintele
pe care nu ți le-am spus o pâine neagră
cu vag miros de slană și legătura de chei
multele chei de la prea multele uși

rămase închise între noi învelită în ziar
mama ți-a pus toată dragostea ei și zilele
trec sprijinite-n baston și teii întreabă
când va mai tăia tata inorogul cel gras ca

atunci când fiul lui a plecat la oraș să învețe
că fericirea nu e decât o născocire burgheză a
celor ce încă mai cred în transparența lui d-zeu
când d-zeu e viu din carne și oase și lucrează

la forjă în schimbul 3 nu știu cum faci tată
de rămâi mereu tânăr ca în fotografii lângă tine
mama cu soarele-n ochi și luna-n obraji strânge
la piept un buchet de trandafiri ofiliți mâna îi

tremură ușor ori de câte ori se deschide poarta
nu e decât visul rămas să hrănească vrăbiile ce
încă așteaptă întoarcerea fiului rătăcitor o
firimitură luată de vânt mi se lipește de talpă