turme de pantofi desperecheați
se preling pe troturare
un șiret mai șiret decât altul
se lasă călcat, poate așa, în cădere
să se prindă careva
să zicem, vreun ceasornic cu ugerul sleit
că nu mai este niciun om pe aici
doar contururi bizare

de partea cealaltă – răsfrânge planul proiecției
pentru o mai corectă percepție –
laptele vremii, covăsit, irosește orice încotro

dar să nu ai teamă
desculții
sau poate fetele care fac trotuarele
vor salva minutarele
să pară lumea asta încă vie

în orice cădere se ascund alte căderi
pe care noi le credem împliniri
aplauzele vin de la un șiret la altul