poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-06-22 | |
De multe ori cobor în fugă pe scările blocului
Niciodată nu am știut de ce Pentru momente bune parcă mă părăsesc Corpul singur se duce în jos, singur și abandonat Fâșii din mine se desprind ca niște foi albe căzute Dintr-un teanc ce-l credeam bine legat Afundată în acest întuneric ca într-o materie moale Mă simt mai liberă, mai frumoasă Cineva ia de pe spatele meu toate tristețile Norii negri, făpturile odioase care-și făcuseră cuiburi Când ajung la ușa clădirii sunt altcineva Afară e mereu primăvară, iar eu sunt fără greutate Pe stradă merg alături de oameni Fâșiile vin necontenit din urmă Până se lipesc iar de mine ca în urma unui accident La fel când scriu, aceeași gravitație mă împinge, mă împinge Prin locuri întunecoase, cleioase în care la fel Mă scufund până dau în sfârșit de lumină Merg alături de oameni, mă scutur pe haine De rămășițele celor care m-au atins Îmi reașez carnea pe oase, împing inima la locul ei Ca printr-o minune am buzunarele pline cu bani Ziua trece altfel, ca un meteorit care nu m-a atins
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate