fantomele verii abia-ncepuseră să-ți invadeze trecutul
în care ai fost declarat mai mereu dezertor
sub imperiul flamand al culorilor
fantomele străzii pe care nu ai mai trecut
de când n-ai mai fost fericit
efectele tranchilizantelor a imobilizat în tine
ușurința de a comunica inițiatic
texte sapiențiale sculptate–n verdele frunzelor de nuc
străzile aidoma valurilor sucombă
construiești poduri rulante
dansul strămoșilor îți populează viitorul
foarte probabil de foarte departe
emisiuni tv
piese de teatru niciodată puse în scenă
sărbători ale spiritului îngropate dinainte de a se naște
zeul pan ghicind prezentul în cornițe de miei
ca și cum agresivitatea ar putea fi stârnită de-a pururi
învinsă de trei sau patru inițiați în metempsihoză
îți descriu metamorfoza poemului
în absența ta
viața devine filosofie a sentimentului
gândești sublim &fiecare moare singur
cuvintele nerostite nu se-mperechează
ritualul pentru care se vor fi născut
a fost păscut de alte vieți de aezi beduini
epicul acoperit de copaci de șindrilă de clopotniță
de mii de ani păsări călătoare uluind clipa
& acesta e un poem –voyeur
îți dăruiesc durerea & imensitatea mărilor
nu te pot iubi decât prin mituri cosmologice
ai fost cu mine la facerea lumii
eu poate mai puțin
fericirea & dorința arzătoare
de a ști că exiști
că nu ai murit
că nu vei putea vreodată muri
loreley