dimineața, iarna
cărbunii din soba bunicii, îi aduceam în casă cu mâinile mânjite
undeva în magazia cu vechituri se născuse mickey mouse desenat pe perete
dimineața spinările oamenilor calde,
peștișorii din acvarii înotând prin decor ca într-un vis,
cafeaua sau ceaiul la pliculeț, dulceața de caise ca un somn peste program

aburi, cuvinte de pripas șterse cu buzele
expirând aerul cald ca un copil, desenând pe geam peste aburul buzelor
inimi și litere și cifre
toți cunoscătorii alfabetului stau lângă mine și mă sprijină
ce bine este să fii în casă, printre oameni, oameni cu sufletul viu pe buze
oameni care cunosc aceleași semne și dorm cu toții înăuntrul literei a
literei b și așa mai departe
orice citim sau scriem suntem tot în alfabetul nostru,
fie că ne place, fie că nu ”pe aripile vântului”
avem o familie

fulgi de perne, păpădii, zăpadă
noi doi, noi toți, împreună în același hogeac în luna martie
cândva eu eram îndrăgostită de psihicul cuiva,
s-a dovedit apoi că era psihicul meu, singura mea iubire
dar nu mai contează
mă gîndesc la oameni, la bunătate, la fumători și la nefumători
la omenia din fiecare
e cineva dornic să îmi spună bună ziua?
până nu e prea târziu, căci încă nu am pleoapele cusute
ca o păpușă de cârpă