poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-05-13 | |
serile, privesc de pe prispa casei adormite apusul de soare
cum împarte cerul în mii de tonuri pentru fiecare dintre noi câte un contrast, diminețile, simt razele soarelui cum schimbă florile câmpului lăsând lumina să curgă atât cât trebuie, dansul albinelor croiește repere pentru cei ce nu cunosc sensul vieții, e de ajuns să le privești și anxietatea omenirii dispare ca o ultimă păpădie suflată de inocența unui copil, margaretele abia deschise sorb cu poftă roua dimineții, le zâmbesc în semn de ziua bună prietenelor mele fidele ce nu m-au trădat niciodată, compania petalelor senine e tot ce am nevoie în aceste timpuri trăite-n lagăre imaginare, în depărtări, în vălmășagul ecourilor se mai aud glasuri ce strigă libertate, apoi se pierd domol în praful cotidian, mă lovește un dor de a trăi ca altădată să mă plimb cu cafeaua fierbinte pe străzile pavate, printre mințile rătăcite, să privesc ochi necunoscuți și să ating mâini cunoscute să zâmbesc forțat atunci când mă doare iar când noaptea se trezește eu să adorm cu coapsele dezvelite obosită de truda unei zile pline, îmi privesc mâinile secate de prea mult grădinărit, revin la prezentul meu mult îndrăgit cu flori mărețe, ierburi înalte ce-mi ajung peste genunchi, cu vise ascunse ici-colo când clipesc…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate