poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-05-12 | |
Acolo unde ne-am sărutat ultima oară cresc arbori de tămâie
Păsările nu mai mor pentru că și-au făcut cuib din crengile lui Îmbrățișarea noastră arde și acum lemnul băncii pe care am stat Se vede de la mare distanță cum am rămas doar propriul fum melcat Și toate astea se întâmplă chiar și acum în spatele blocului acela anost Pe zidurile căruia cineva scrijelise îngeri cu hainele zdrențe Veniți parcă de la petrecere unde se băuse iubire pe rupte Acolo unde ne-am sărutat ultima oară nu mai e nici zi, nici noapte Nici eu, nici tu, totul e paralizat de-o pâclă de regrete care zăngăne Precum o căruță cu coviltir în care doi oameni sau două umbre Adună așchiile sărite din îmbrățișarea noastră De câte ori te văd prin aceste câmpii ale minții bătăile inimii se țin după tine Se joacă în spatele tău ca luminile unui pom de Crăciun Hai să facem lumină împreună, să punem amândoi mână de la mână Ca și cum am împărți cărțile de joc, chinuri, boli, suferințe Și mai ales respirațiile singure pe pernă vor face scântei La miezul nopții se va vedea cel mai bine Cum poezia se hrănește ca un embrion din seva mamei Și pene lungi din alte lumi îmi vor dirija sângele prin vene
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate