poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-04-25 | |
E momentul acela firesc când mă lovesc de oameni
Sau de camere goale sau pur și simplu De vagoane zgomotoase pline de gunoaie Compartimente prin care intru și ies La fel ca-n mintea mea Uneori poate fi exact același lucru Sunt tot mai împinsă de valuri spre stânci Și inevitabil furtunile mă vor arunca pe foi Băltesc, băltesc în tristețea murdară a amintirilor Se spune că dacă treci prin ea te vindeci Mulți cred în acest mir și se ung Și se ung cu smoala până nu se mai văd Se pierd în ei precum trenurile pe calea ferată Doar un mic suflu și păsări speriate se mai zbat Nicio apă curată în jur, niciun om în care să mă spăl În primăvara asta doar urmele pașilor tăi au încolțit Nicio apă curată în jur, niciun om în care să mă spăl Mă-nghesui în mine, mă încolăcesc ca o reptilă Stau nemișcată și mă-ncălzesc la soarele din palmă Nimic nu poate fi mai etanș doar acest mesaj într-o sticlă E tot ce pare că mai pot fi la primă oră a dimineții Și inevitabil furtunile mă vor arunca pe foi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate