Candorile iubirii lin izvorăsc din tine
Venind pe vrăji de raze dintr-un apus de soare,
Ascunse-n armonii cu-amplificări divine,
Ce-astâmpăr dor și setea de dor ce-adesea doare...

E-un tremur ce frământă plăcut întreaga fire.
Putând topi ghețarii din noi și chiar să-i ardă,
El adorări le schimbă-n oceane de iubire
Cu valuri de speranțe ce nu vor să se piardă.

În odele încinse din inimile noastre,
Vin muzici largi din sfere, din magistrale spații
Și-n cumpenele sacre sensibile și caste
Candorile sporesc prin infinite grații.

Tot Universu-i fructul unei iubiri celeste
Din care o scânteie aprinse-amorul nostru
Cu-esențe de mistere, cu grații dulci, oneste.
Și bucurii cu lacrimi ce-și au și ele rostul...

Dar elixirul vieții tot în Iubire arde;
Tu-mi ești eterna divă ce-n inimă-mi torni versul,
Căci toată mi-ai schimbat-o-ntr-o liră-având vii coarde.
Cu ceea ce-mi spui tu-n șoapte, eu umplu Universul !...

Glen Ellyn City, 21 apr. 2021