poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-12-27 | |
Am respirația deschisă către lume.
Culmea, tocmai acum când se trag obloanele, se zăvorăsc amintirile, se dă drumul câinilor, iar câinii, pașnici și nedumeriți, se plimbă de colo-colo. Respir cu ambele nări aerul funest al izolării, mă înec în timp ce fredonez un colind, mă tai în foaia subțire a realului când mă străduiesc să scriu pe fața sa vie niște versuri sau, mă rog, ceva ce seamănă a poezie. Abia ce respirația mi s-a deschis de tot, și lumea s-a întors pe fața cea nevăzută. Bâjbâi în căutarea unui întrerupător, unui felinar, unei lumânări, ceva acolo, să fie lumină. N-am găsit, dar un beculeț disponibil mi s-a aprins în minte: „Tu cauți lumea de dincolo de simțuri, de-aceea totul în jur ți se-nchide. Deschide ochii și privește! Poți să-i deschizi pe rând, dacă ți-e teamă.” Am surâs amar, n-am vrut să-l luminez aducându-i aminte că tot el parcă-mi zicea cândva că „realitatea nu-i doar în ceea ce vezi”. Un alt beculeț mi s-a aprins în pori: „Respiră profund concretețea lucrurilor!” „Ei, ași! îmi zic, te-ai găsit și tu să-mi vorbești de ordinea lumii!” Beculețele se aprindeau pe rând te miri unde. Nu le-am mai luat în seamă. Mi-am oprit pentru scurt timp respirația și-am deschis-o în lumea aceea unde crezi și fără să vezi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate