pentru toate cămăşile
pe care mi le-ai spălat cu jumătate apă
vie jumătate apă moartă sunt atât de multe încât
balconul nostru flutură ca pânzele
bricului mircea umflate de vânt ele ne-au purtat
blocul de pe o stradă pe alta
dintr-un oraş în altul până ce tata a rătăcit
drumul spre casă îl aud cum bate la uși cântând
laminoare laminoare/ după tine neica moare
în așteptarea lui mama dă clipele cu var
eu desțelenesc grădina noastră din vis
cca 4 mp de oase de sfinți bizantini
cu ei tata coboară noaptea și înfiletează în
ochii mamei un vis de demult cu
meri înfloriți și maci alergând să le
sară în brațe atunci
totul se luminează mâinile se împreunează
pereții cad în genunchi și eu pe fața nevăzută a lunii
îl întâlnesc pe tata care montează plăci de rigips
la o piramidă de aer