În septembrie luminile se aprind mai devreme
Ca nu cumva înserarea mea să aibă nevralgii obscure...
Nici un ecleraj nu e benefic când visarea de-abia începe
La fiecare apariție tomnatică a lunii curbate

În septembrie iubirile conturează poveștile în scheme
Un zâmbet din privire, o exaltare în zbor de fluture
Idila nu e benefică dacă n-are în ea ceva ce nu pricepe...
Un fel de plutire într-o inimă cu pericarduri turbate

În septembrie îmi exfoliez trăirile care să mă întreme
Întunecările de toamnă vor soarele să-mi fure...
Norii hidrofili mă udă, vânturile sunt gata să mă înțepe
Dar nu-mi pasă când în mine am luminile verii înglobate.


P.S. găsiți rima împletită din poezie :-p