Ne-am despărțit încet, încet, mai întâi de corpuri, membre, degete, prelungiri Mâinile îşi luau rămas bun singure, stinghere, ca nişte cozi rupte de şopârle
Se zbăteau, se lungeau, se lungeau, creşteau la loc
Cuvintele la fel - fire de iarbă încolțeau în fiecare primăvară acolo unde nu mă mai aşteptam Ne-am despărţit încet, încet ca atunci când ploua şi nu simţeam picurii iar după o vreme eram leoarcă Hainele se lipeau de corp la fel ca iubirea pe care nu o simţi cum se înscăunează cu trena ei lungă, felină Ne-am despărțit încet, încet, geamul întredechis aducea ninsoarea sau poate pe tine Aşa te aşezai şi tu în viața mea ca pe un pământ uscat Şi te absorbeai, te absorbeai, până nu te-am mai văzut Aşa îmi amintesc că ai plecat, cumva mijind, fără vreun cuvânt, doar tentacule care-şi luaseră prada