dacă aș fi Manole m-aș zidi într-o tăcere de moarte
dar nu sunt atât de bun și nici aripi să zbor n-am
așa că nu va rămâne nimic în urmă,
nici măcar un izvor sărat
pentru că lacrimile sunt o prezență mereu absentă
sau o absență prezentată cu dezinvoltură
în adâncul sufletului e frig și întuneric
avalanșa de nimicuri zilnice,
înfiorătoare și devastatoare ca un cutremur
m-a lăsat uscat și vlăguit
nimicul coabitează cu superlativele
albul e o capcană
întunericul înghite orice formă de lumină
iar umanitatea e o copie plastifiată
a unui certificate expirat

să mori. o scufundare-n ape
când eternitatea condensează-n clipe inestimabile
iar clipele se întind, eternitate neterminată