când eram de vârsta ta un șofer
a intrat în mașina noastră
tata a murit
pe loc
mama
în florile din apropiere
aveam sentimentul că mai trecusem

o dată

nu-mi aminteam motivul,
ora impactului,
doar roșul de strigoi al lunii făcea strada
frumoasă,
atât de frumoasă încât nu voiam să mă vadă plângând.

am plecat povestind cu ofițerul
însărcinat să mă conducă
până la un loc sigur
m-au fascinat gândurile,
ticurile faciale, mișcările ochilor
prin care martorii se trădau atunci când mințeau,
apoi
modul în care erau ridicate cadavrele
și umbrele trebuiau să fie de față
exceptând cele ce se prelungeau
pe casele știrbe de vreun dinte de geam
să ne arate drumul
de parcă și-ar căuta propria mântuire

cu un licăr de pericol în aer
ploaia își făcea de cap
aerul transformat într-o muză a serii
îmi ridica fruntea să pot inspira adânc
după
semenul meu puternic
nu exista nimic mai periculos decât
atenția presei

în fața noastră strada se lărgea atât de ușor încât
puteam să ajungem teferi
și ușor de convins
un om de treabă nu are de ce se opri
la jumătatea distanței

moartea s-a desprins din mulțime
nerăbdătoare să mă bea în paharul cu lapte
eram mâna tânără a iubirii