respirația spaimei
labirinturile cu oameni ghemuiți prin colțuri
atrage instinctiv fiara
dar și pe dedal cu evantaiul de aripi din timpul unu
al duhului

să accept fără armură explozia supernovei din sânge
și perna sulfurică-a golgotei
este al doilea timp al respirului

lumina care-și pipăie axa în talpa mea îi este martor genezei

minotaurul pândește în oase
să puneți clanță de beznă inimii la al treilea cântec de cocoș

o ruginire a sorții de la arginți nu-i de ajutor brațului
ce ține pulsul lumii în retină de corduri

icar își caută în pulberi văzduhurile înțepătoare
ca un must fermentat îndelung
este hiatul de aur ce te lipește de umbră pentru echilibru

îndepărtează doamne de la mine
nu paharul cu vinul toxic al materiei decojite de oameni
ci spaima de-a aluneca în piron
pe octavele răstignirii

voi desface ca pe-o șampanie încă o înălțare
din ochiul orb