cănd a plecat, mama
mi-a strigat din scoica autocarului să fiu cuminte, să învăț, să ascult de buni
pleacă în Italia și cândva o să ne fie mai bine tururor
nu o să ne fie niciodată bine mamă
răul ne-a intrat sub piele, e în noi, nu în facturi neplătite, e în mine, în tine, în buni
în viața asta împotriva căreia luptăm
cu prea multă încrâncenare


am încălcat repede toate poruncile mamei și
am fugit în primul weekend în vamă
bunica plângea
și
câteodată mă întreb dacă karma funcționează ochi pentru ochi, dinte pentru dinte
cât de simplu ar fi să plătesc plânsul bunicii cu un plâns,
dar mă tem că lacrimile ei, refrenul unei melodii, trei note, picături chinezești, sunt în mine
pentru totdeauna