galbenul e o culoare plăcută, plină de viață, de energie,
atâta timp cât nu arde, nu pârjolește, transformând viața în chin
dar acum e vorba doar de galbenul blocurilor obosite
nicidecum de galbenul răcoros al lanului de rapiță
sau de incendiarul lanului de floarea soarelui

carantina are și ea culoarea ei, e cumva închisă, ca blocurile neanvelopate
o zi înnorata ce se prelinge, plâns fără suspine, lacrimă după lacrimă
o fereastră cu perdele trase, oarbă în neputința ei

izolarea e drumul către uitare, e hăul iadului ce crește-n noi
odată cu înverșunarea, cu ura inutilă, oarbă
și cu abandonarea viitorului

dincolo de blocurile galbene, e o altă realitate
și dincolo de ea este o altă realitate
și dincolo de ele e normalitatea pierdută
sau cel puțin așa aș vrea cred,
căci, ar fi dureros pentru o generație să piardă totul