Îmi amintesc de o seară când ne plimbam în parc iar eu, îndrăgostită,
Credeam că totu-i veșnic în suflet și în gând
Acum, când nu mă poți privi în ochi
Fără să nu-ți dorești să nu mai fiu
Imagine fixată pe retină
Mâna ce o caută-n întuneric pe a ta
Nu pot să nu mă întreb
Tu, cel de-atunci, pe unde rătăcești?
Sau poate eu abia de astăzi sunt, fără să-ți fiu?