mai iute bătrâne
un cartof
o ceapă lângă un morcov
și-o pâine ți-or fi de-ajuns în dimineața târzie
cutia de lapte de ieri
și cele cinci ouă
un festin așteptat cât mai rar să se-ntâmple
pe-o bordură de stele pe care
doar îngerii pășesc ușor ca o boare
când aripa li-i frântă

ai grijă de rafturi bătrâne
nu pune în coș prea multe produse
mișcă mai iute bătrânele tălpi obosite
să nu-mi calce pe bătătură
orele hărăzite doar mie
lin să îmi curgă
nu mai citi etichete când supa așteaptă să dea în clocot
acasă
la foc mic supusă
precum speranța de viață pusă la fiert în ibric

hei bătrâne stai acasă cu tine
încadrat de criptele – ziduri dăltuite de-un sânge prea năvalnic
să-și vadă în târziu asfințitul
poți urca în vitralii visul zdrumicat de copitele vremii din urmă
plânsetul mamei închis în urna copiilor
decor abstract înșurubat
cu piroanele inimii în tronul puterii
de unde cel fără de umbră străin oricărei emoții
frământă aurul vieții
în mâlul unui virus capricios și bulimic
hoinar pe șoselele gândului și lovind ca un gâde
cu securea inspirului
egal
în carnea subțire a pruncului
precum și a celui spălat de apusuri
și care a pus în hamuri planeta și-acum îi dă pinteni
în focul subtil din adâncuri

strig iarăși
nu ieșii bătrâne să ne iei aerul și mirosul de iarbă
ți-am tolerat prea destul neputința
de-a fi tare în coate și oțel în călcâie când
murdărești cu poveți necerute
carosabilul oaselor negre
corbi în picaj lasă poleială de fum să îmbrace singurătatea
ce tremură în borne de timp fără vene
și-o tribună înalță
în picior de ciupercă atomică


hei tinere
auzi cum pe-o bordură de stele
îngerii țes în gherghef de aripi și taine
lumina
pe care tu ți-ai vândut-o meschin ca un iuda

pe-un argint găurit ca o sită
de neantul din tine