Să nu te uit mi-ai lăsat o piatră,
adusă de mare şi căzută din stele.
Ai plecat, eu pierzându-ţi adresele.
Mi-am colorat inima albastră;
dar am iubit mult piatra de la tine,
zi de zi frântă, doar cu ochii pe ea.
Apoi era mare...
îi crescuseră aripile,
înlăcrimată și obosită
am aruncat-o spre tine,
în valurile mării chiar,
pentru că stelele
căzuseră
iar.