poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-04-17 | |
Străluminări de astre nasc armonii cântate.
E cert, stelele-și cântă în cosmos simfonia, Imperiu vast e cerul cu taine-n veci păstrate, Pământu-n schimb, vorbește; și-i știm oratoria Din sunete ciudate, ce le emite-ntruna, Căci azi tehnologia perfect le descifrează. De i-am transpune-n vorbe ce spune-ntotdeauna, Nu ne-ar ajunge tone de cărți din ce dictează... Putem, din fericire, prin vorbe mai puține, Să-i convertim discursul, căci luate împreună, Tot murmuru-i din spațiu, sunt plângeri în surdină Și, de-nțelegem bine, multe dureri adună: „Copiii mei - odată am descifrat că spune - Sunt Mama voastră Geea, sau Terra, sau Pământul. Dacă voi, multă vreme, ascunși prin văgăune, Nu-mi pricepeați o vorbă, acum îmi știți cuvântul Și trebuie să-nțelegeți că-s timpuri serioase Ce trebuie respectate ca să vă fie bine. Până mai ieri, o lume în contra mea se-ntoarse, De-acum nu-i pot permie să-și bată joc de mine! Îmi amintesc de vremea când Domnul, Creatorul, M-a plămădit cu artă, cu dragoste divină, Spunând că-s bun, că-s Raiul și veșnic purtătorul De viață și de oameni, dar voi ați fost de vină Că L-ați trădat pe dată și-ați meritat blestemul Care din vina voastră chiar și pe mine-ajunse, Numai că, după-aceea, eu mi-am ținut consemnul Și-n dar v-am dat mâncare și toate, pe de-ajunse... Dar vreați mai mult și-atuncea ați inventat războaie Bătându-vă ca chiorii, totul sfârșind prin moarte. De-a lungul de milenii, sângele-a curs șiroaie; De-a lungul de milenii, pacea-a fost mică parte! Când Dumnezeu Preabunul și-a arătat iubirea Cedându-Și Fiul propriu să-i știți Secretul-Rază, Voi L-ați ucis cu ură când v-a dat mântuirea Și-s prea puțini aceia ce zilnic Îl urmează. Experimentu-i gata, căci un sfârșit au toate, Crezusem că acuma, ajunși pe culmea științei, V-ați domolit din rele cu lecțiile-nvățate Și-ați înțels ce-i viața și prețul necredinței. Dar mai amară-mi este-n prezent dezamăgirea Când văd că și mai dur loviți cu ură-n mine Pe orice continent, prin toată omenirea, Când arealul vieții, oceane, munți, coline, Mi le distrugeți zilnic 'ngropându-le-n deșeuri, Când defrișați păduri și-n mări vărsați gunoaie, Când mă-necați în fumuri trecând de apogeuri, Când ați ajuns cu timpul striviți de mucegaie... Voi mi-ați distrus și plante, și păsări, și-animale, Mi le-ați ucis de-a valma și-au dispărut în serii, Mi-ați pervertit normalu-n mutații anormale, Că mi-ați schimbat și clima - și-i iarnă-n timpul verii! Nu vă-nțeleg când singuri vă vreți apocalipsa, Când mari armate strângeți croind suprarachete Sau când nebunii voștri de viruși simțeau lipsa, Ca prin laboratoare, prin tehnici noi, secrete, Să-i fabrice drăcește total să mă-invadeze Și să muriți ca proștii, uitând că am puterea, Cu forțele din mine, să mi-i anihileze Pe criminalii lumii, grăbindu-le căderea... Dar milă mi-e de voi, inconștientă gloată, Și vă mai dau răgazul să-i răsturnați deoparte... E-avertismentul ultim: răbdarea mea se gată. De nu puteți, voi face a Cerului dreptate - Pornindu-mi toți vulcanii cumplit să explodeze. Dezastrul va fi groaznic, priveliștea sordidă: Dispar lumina, viața! Un iad o să urmeze, Iar eu devin din Terra o vastă Atlantidă!” Glen Ellyn City, USA - 16 apr. 2020
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate