Ea stânge în mână un buchet de măceșe
Respiră din ce în ce mai rar și-ți șoptește la ureche
-Uite, geamurile au transpirat, miroase a gălbenele
Umbrele fac iepurași și mi-e groaznic de dor de vară.
Ți-ar plăcea să se hotărască, ce-i cu aceste două femei din ea?
Una își conturează niște sâni tari și se-ntinde pe podea
Goală. Alta își pune un ciorăpel cu dungi pe mână și începe să vorbească
-Bună. Eu sunt Năsturel. Vrei să fii prietenul meu?
Poți să mă înveți să cânt la ukulele și să mâncăm înghețată de fistic.
Măi să fie, ce femeie ciudată, e femeie sau fetiță
Nu te dumirești. Stai așa și-o privești
Ea se joacă cu niște măsline și-ți vorbește despre pături verzi,
Despre bucățele de scobitori între dinți.
-Mi-au plăcut întotdeauna bărbații cu blugi și pălărie
Cu bărbă mare și ochelari de soare. Mi-a plăcut să fac baloane din gumă...
Ce-i în capul ei, te întrebi, vorbește numai alandala
A lăsat niște bezele la cuptor care se ard într-o veselie
Și ea vorbește despre cowboy și gume.
Arăta așa de bine cu picioarele pe pereți
În lumina veiozei. Arăta calmă și moale și-ți place de ea
Cu toate poveștile ei cu acadele între dinți,
Cu toate cărțile ei de poezii ,
Țigările neterminate, cântecele de chitare și șervețelele mucoase de pe jos.

Mi-ar plăcea să fiu un animal înțeles și iubit doar pentru că sunt un animal blând și nu mușc
Decât din joacă.