să înfrunzeşti iubind, să înverzeşti dorind
dorind să fii doar devenire și devenind să redevii iubire
să fii prezent, să fii lumină tandră și-așteptare
și frunză împrimăvărând să fii ,
ca-n toamnă să fii umbra care zboară
să strângi impresii, amintiri și șoapte nerostite
să știi că ești dintre cei vii și că te-îndrepți spre moarte
necunoscutu-ți-e tovarăș, impresii te-înconjoară
să uiți ce-a fost, să nu aștepți “va fi”,
trăind lumina ce-o să doară
să fii prezent
trăind cuvântu’n fiecare zi
și ziua fi-va doar, aceeași iar și iară

în mintea mea cuvintele iau chip de îngeri
și te iubesc devine tronul de domnie
mă strâng din calea rătăcirii mele
și buzele-mi devin altar. tăcerea-mi-e ofrandă vie