S-a ivit din senin riscul de moarte,
timpul trece nepăsător,
izolați în case așteptăm,
să plece de unde a venit.
Viața se teme,
totul ne separă înclusiv aerul,
nu trebuie să ne atingem,
cerul, pământul și ruga
singurele ce ne aduc lumina
ne lasă să o privim pe fereastră.

Doamne, mă întreb,
cine aruncă peste omenire molima?
Sigur nu tu, cred că tot oamenii
risipesc virusul păcatului
când unii au ajuns în culmea orgoliului.