Apleacă-mi-te-n mine ca-n luciul unui lac,
Dezbracă-te de-orgolii și goală-n gând să-mi vii.
Adâncul meu himeric prefă-l din clar, opac;
Dezlănțuie-ți dorința din nurii purpurii...

Primește-mi infinitul extazului divin
Iluminat în nimburi de mirt și rugăciuni
Prin aspre stăruințe cerute de destin,
Urcând pe scări de aur pe tronuri de minuni.

Lăuntrici constelații sfințind desăvârșiri
Te vor capta-n strădanii de nemuriri adânci.
Perpetuarea slavei va fi-n dumnezeiri
Ce-ți vor cuprinde firea să-ți dea tării de stânci.

Prin mine neputița se năruie-n abis
Și glorii mari te-așteaptă să vezi la orizont.
Cătușele iubirii deja ți s-au deschis -
Din gheara lor de jale n-a mai rămas nici ciont.

Acum pricepi noblețea blazoanelor din noi:
Magiile iubirii rămân jur-împrejur.
Lacrimi de izbăvire ne spală pe-amândoi
Și fulgere de glorii ne schimbă-n aur pur!

Glen Ellyn, USA - 6 martie 2020