îmi vreau ochii înapoi cu sau fără dumnezeu care face ocazional pluta în ei
toate ființele și lucrurile s-au întrecut să-i liciteze
din vremurile șotronului cu îngeri
și-al pisicii totemice meșteră la tors basme în poala bunicii

am pășit în toate direcțiile
ca adn-ul meu să fie drogul eliberării de sine
pământul a făcut electroșocuri cu padele de verde viselor până n-a mai fost pământ
și nimic n-a mai îmbrăcat strai tivit de rațiune
doar noi iubiții sub scuturi ai veciilor facem infiltrații de fericiri naive fără să ne pese de artrozele zilei
și de rănile neprevăzute din genunchi

am iubit orașele fluide care și-au insinuat toxinele în păienjenișul nervurilor
dezacordul mâinilor între ghilotină și mudra iertării
a dărui și-a primi luminii mareele poate crea falii în realitate
de la gustul pâinii până la fermentația laptelui în stomacul nostru sensibil toate pot împleti furtuni
în cosițele vieții
tăblițele de pe munte sau pielea tatuată de sandaua renegaților
spulberă templele cărnii în egală măsură

în vinovăția piciorului liftat de gravitație am frământat deșerturi cu arome de zboruri
și am săpat în rocă arctică să-mi eliberez ochii

coca prezentului ne putea organiza liniștit orgii chiar și-n pălăria ciupercii atomice doar așa
pentru o validare în plus a mamei
frații și surorile putrezind în armura unui eu intoxicat de îndoială putea invoca puterea
în numele tatălui și-al fiului sub cascada unui duh atoateștiutor

cezar reformatat arunc zarurile care mi-au uscat ploile în asfințituri

mi-era foame de mine și priveam uluit cum mă scurg în atingeri
pretutindeni
nimeni nu-mi număra martirii din oase
trecătorii
și hoții de anotimpuri

uneori
supraîncărcată de abisuri
decorticam privirea din pupila în care dumnezeu făcea pluta
și-mi permiteam să adorm morțile