mă-nchid cu şapte lanţuri în fiecare zi
cercând să fac uitată durerea
de a fi

privirea mi-e deşartă cărările-mi sunt oarbe
iar crugul se departă pământul
mă resoarbe

e frig şi e-ntuneric în mine şi-n afară
şi-n ţurţurii ce umplu lumina mea
de ceară

cuvântul putrezeşte-n ungherul unui gând
poemul moare moare cu
fiecare rând

iar pana-ncet se frânge cerneala curge peste
închei aici e capăt e capăt
de poveste