îmi face plăcere viața cu tot ce are ea mai
de preț
îmi mângâie acele clipe despre care nu-mi place să spun
că
mă fac să-mi ridic ochii la cer
învins de sunetul aducător de pace al
tălpilor care nu strivesc corola
de minuni a lumii
binecuvântare se mișcă ireal peste ape-
ultimă dorință înainte ca totul
să se sfârșească
îmi face plăcere să vorbesc despre diavol-
o comedie în fond
să-mi aduc aminte de îngerul care m-a înjurat
atunci când am întins mâna
alături de el
nu-mi face plăcere că trăiesc în locul unde
nimeni nu râde.

și

nu pentru că alegerile mele nu ar fi bune
sau
pentru că uneori nu-mi ies gândurile
în pieptul copacilor
bat un cui
să-mi agăț privirea cât timp lumina arde
la ieșirea din ape
întregul meu se oferă soarelui cu tot ce are mai putred
pentru că nu cei fericiți au nevoie să moară