când Domnul a spus să fie lumină, și am văzut lumina.
am văzut întunecimile despărțindu-se, făcându-i loc să treacă. ea, aleasa
și cuvântul îi săruta urmele calde, abia întipărite

și-am auzit pământul troznindu-și oasele când se ridica din negura necreatelor
gemând ori de câte ori ființele îi râneau carnea războindu-se
sau bucurându-se ca un copil în lungile nopți de iarnă

și-am fost acolo când tăcerile mergeau pe ape, rugându-se fierbinte
iar Grădina Ghetsimanilor își număra măslinii și spaimele
cerând să se facă voia Domnului

oh Doamne, am fost cuvântul ce te-îmbracă
am fost toată spaima turnată în ochii omului de la-început
și am fost tăcere. și durere. și uitare. și ardoare. am fost...