Ca o împotrivire
lăsată fără obiect
se dezice de urmele găsite
și le șterge conturul.

Unde se duce înțelegerea așteptată
când nu se descoperă niciun motiv?

Numai liniștea care se întoarce
îi dorește geometriei idei înalte,

așa se prind rafturile de zid
răstignite în cuie
bătute adânc.

În timp ce capătă mai multă încredere
îi văd pe ceilalți cu alți ochi,

visul tău e să te rupi de mulțime,
să pășești prin lumină cu gândul
până la întruparea viselor în fapte.