Se face nunta-n imnuri exoterme,
român și mire Patriei mirese
și exclamarea din lăuntru iese
interogând în larvă timpul vierme.

O altă iarnă cântecul ne drese
din frig venind zidite chipuri ferme,
or îngheța doar vag, în epiderme,
sub ale piscului de cer abcese.

Urâtul văzului îmi vindeci, țară,
privindu-ți munții, marea-n gura deltei,
hălăduirea la izvoare zvelte,-i
tămăduirea surzilor, cea rară.

Îmi ești răgaz, tu, dulce nefăptură
pe Domn aici a dăltui-n sculptură...