Hai, ridică fruntea, român inimos,
Fiu din Ștefan, Cuza, Mircea domnitor...
Și de ești departe știu că-ți este dor,
Și cinstește-ți țara, fii mărinimos.

Ține steagul țării strâns în mâna ta,
Și în sărbători să-l înalți în lume,
Mândru și de limbă și de sacrul nume,
Și de scurmă dorul, tu nu arăta.


Să nu cazi române în bătăi de vânt,
Să fii dârz și bun, să-ți cinstești poporul,
Și dacă străinul vrea să-ți curme sporul,
Nu te tângui, nu te da înfrânt.


Cântă-ți azi un chin și o bucurie,
Îmbrăcat în portul țării prețios,
Strălucind române, de sus până jos,
Și de drag să-ți fie fața purpurie.


Hai, ridică fruntea, românaș frumos,
Ține-te de mână, strigă românește,
Că poporul tău astăzi preamărește
Gloria, Unirea,-n vers armonios.


Strălucești române, ca un boț de soare,
Când admiri parada-n zi de sărbătoare.