Pâlpâie focul tomnatic, trosnind în cămin, ca la țară,
Fulgeră scurt, sfârâind, pară din vreascuri suit.
Seara aceasta mă bucur mai mult de flacără; astăzi
Nu s-o preface nici un vreasc sub cenușă-n tăciuni,
Până să-mi vină iubita. Focul atunci va fi sclipăt;
Noaptea călduță ne-o fi praznic, sub licăre vii.
Harnică-n zori părăsi-va ea cuibul iubirii;
Focul iarăși trezit va pâlpâi în cămin.
Amor, poznașul, nainte ca altora-i dete ei darul
De-a trezi bucurii care aproape că-s scrum.


Traducere A. Covaci